Traducere: The Proposal (Te Aștept 2.5)

The Proposal (Wait for you 2.5)

Scenă bonus pentru cartea Te Aștept, scrisă de Jennifer L. Armentrout/J. Lynn
Traducere făcută de: Kinga Posze

Inelul delicat de logodnă cu diamant se simțea cald în palma mea. Nu avea greutate, dar totuși mâinile mele tremurau. La naiba, mâinile mele tremurau atât de rău, încât am lăsat un râset sec să sape,un râset care stând în baia mea din copilărie se auzea ca un fulger.

Nici o dată n-am avut atâtea emoții. Doamne. Ar fi trebuit să primesc deja parteneriat de la firma de deodorante, la cât deodorant am folosit. Era o nebunie. 

Toată povestea aceasta era o nebunie. Acum un an n-aș fi crezut că câteva minute mă vor despărții de la a mă pune jos într-un genunchi ca unul din tipii ăia din reclamele de la magazinele de bijuterii. Nici o dată n-am crezut că o să fiu unul dintre ei, dar acum aveam un nod în gât ca o minge de fotbal  iar energia negativă făcea parte din entuziasm, deoarece oricând putea să spună nu. 

Și aia ar fi 7 ori iadul de strânjenitor cu toată familia mea jos. Cât de rău poate fi? Stai. La naiba. De ce mă gândesc la asta acum? Mutându-mi privirea la oglinda care se afla deasupra chiuvetei, arătam ca și cum aș fi pe cale de a mă arunca de pe o stâncă. 

Oare o să creadă că e prea devreme? Știam că mă iubește. Nici nu aveam îndoieli în legătură cu asta. Și nu era o altă femeie pe Pământ pe care o iubeam mai mult de cât pe ea. Acolo. Am simțit-o. Cum inimea mea a sărit un ritm.

Totul era diferit când venea vorba de ea. Mereu era. Acest lucru nu se va schimba nici o dată. Ea era și va fi mereu totul pentru mine. Acesta era lucrul potrivit de făcut. Mi-aș fi dorit să am mai multe de oferit. O cină romantică. Poate una dintre flash moburile alea. 

De fapt, probabil s-ar ascunde sub o masă dacă un flash mob ar fi inclus. Am început să pun inelul în cutiuța de catifea, dar când m-am gândit mai bine, am spus, Ce naiba și am aruncat cutia la o parte și am pus micuțul în buzunarul de la blugi. Apoi m-am hotărât să mă aranjez puțin să arăt cât de cât prezentabil. M-am spăla pe față. Pe dinți. Mi-am aranjat părul cu degetele. M-am aplecat după ața dentară dar mi-am dat seama că deja exageram. I-am spus că o să fiu departe pentru câteva minute. Asta a fost acum 15 minute. Bine. Mai mult 20 de minute. Simțeam ca și cum aș fi căzut într-o gaură neagră. 

Trebuia să merg jos înainte ca cineva să trimită o echipă de căutare după mine. Aceea era ultimul lucru de care aveam nevoie acum. Nervii mei deja erau gata. Bătăile Inimii mele se auzeau mai tare de cât pasurile mele în timp ce mergeam jos pe hol. Oprindu-mă la prima treaptă, mi-am închis ochii. Adună-te. Aceasta era numai cea mai riscantă întrebare pe care i-am pus-o cuiva în viața mea. Da, pe de o altă partea, faptul acesta nu prea ajuta. Aveam nevoie să  mă opresc din gândit. În același timp, aveam nevoie să mă duc jos pe scările acestea. O brioșă ar fi la fel de bine în momentul acesta. Poate chiar un fursec. Gata. Chiar aveam nevoie să mă opresc să mă mai gândesc la mâncare. Pasurile alea erau cele mai mici pasuri pe care le-am făcut în viața mea. În câteva secunde, am fost jos în hol, stând ca un idiot cu mâna lângă buzunar. Gura mea era uscată. Poate eram pe cale să am un infart. Totul era în regulă. Râsete se auzeau venind dinspre camera de zi. Cineva a spus ceva despre bile. Tata? Probabil. Cât de drăguț.

Trebuia să-mi revin. Nu era ca și cum familia mea sau prietenul meu cel mai bun, nu știau despre ce plănuiam să fac. Numai că n-aveau idee că aveam să o fac chiar azi. De Crăciun. Lucru care era foarte siropos. Acesta era lucrul pe care iubirea o făcea. M-a transformat într-o muiere. Dacă aș fi început să plâng, probabil mi-aș fi tras una în gât. Era timpul să fac picioarele acestea să se miște. Acum ori nici o dată. Fă-o sau mori. Blah. Blah. Picioarele mele se mișcau ca și cum aș fi stat în nisip mișcător. Luminițele sclipitoare de la masivul și enormul pom de Crăciun îmi arătau drumul. Prăinții mei o luau un pic razna când venea vorba de Crăciun. Casa arăta ca și cum Crăciunul ar fi vomitat pe ea. Poate o să dau în ceva. Aia ar fi foarte romantic. Extrem de sexy. Am oprit la intrarea de la camera de zi, ochii mei găsind-o imediat și acolo era din nou. Sentimentul acela de lovituri în spate. Eram slab în picioare. 

N-am spus nici un cuvânt, dar ea s-a întors din locul unde stătea cu sora mea, ca și cum am fi avut o conexiune, iar ea simțea că eram acolo. Privirile noastre s-au întâlnit. Iar în momentul acela, când buzele ei au început să formeze un zâmbet pe la colțurile gurii, n-am auzit nimic. Am văzut-o numai pe ea.  Iar ea era cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în viața mea. Aș fi cel mai norocos bărbat de pe lume dacă mi-aș putea petrece tot restul vieții mele cu ea. Numai cu ea. 

-Ți ușa, băiete? a întrebat tata. Am mușcat înapoi un geamăt. Modul în care poate distruge dispoziția unei persoane.... Dar, eu.... eu n-am putut să-mi iau ochii de la ea. Mama s-a ridicat de la locul unde era așezară lângă tata. 

-Dragule, ești bine?

-Da. Am răspuns cu o voce joasă.- Nici o dată nu m-am simțit mai bine.- Și acesta era purul adevăr. Cu ochii pe ea, Am sărit peste picioarele lungi ai prietenului meu. El a spus ceva, dar n-am avut nici o vagă idee despre ce vorbea. Poate ceva pentru care mai târziu o să-l loves, pentru că am auzit-o pe sora mea râzând. Dar atenția mea era pe ea, pe ochii aceia superbi. Zâmbetul ei s-a lărgit, încețindu-și nasul. Știam exact câte pistrui avea pe vârful nasului. Opt. Și o jumătate. Avea cu câteva mai multe în niște părți  mult mai interesante. Părți la care chiar nu ar fi trebuit să mă gândesc în momentul acesta. Luând o gură de aer, am făcut-o. Doamne, chiar am făcut-o. 

M-a pus jos pe un genunchi în fața ei. Ca un campion. Cum m-am uitat în cei mai calzi ochi căprui, sora mea a sărit de pe canapea ca și cum artificii erau sub ea.  Momentul în care și-a dat seama ce făceam, înainte să scot inelul din buzunar,  va sta cu mine pentru restul vieții mele. S-a pus un pic mai în spate iar ochii ei s-au mărit, deja având un strat de lacrimi pe ele. Buzele ei s-au mișcat în cet, spunându-mi numele. Și aia- mișcarea aceea a buzelor ei m-a prins. Toți se uitau la mine iar liniștea a preluat controlul în cameră. Chiar și tatăl meu era în liniște. Pentru un moment. Și nodul acela din gâtul meu s-a mărit, deci când am început să vorbesc, vocea mea era de nerecunoscut. 

-Aveam de gând să fac asta acum câteva luni- I-am spus, simțind cum inima mea încerca să se cațăre pe spinarea mea. 

-Au intervenit lucruri și m-am gândit că aș avea un plan mai bun, dar nu mai pot să aștept. Nu mai vreau să aștept.- A trebuit să-mi dres vocea. -Nu am un discurs mare, dar ști că te iubesc, nu? Că suntr îndrăgostit de tine.- Cu degetele în fața buzelor, a dat din cap. Da, știa. -Și mereu voi fi îndrăgostit de tine. Faptul că ai intrat  în mine pe hol, a fost cel mai bun lucru din viața ea. 

-O doamne. -A șoptit ea. 

-Deci sper că o să transformi ziua aceasta în a doua cea mai bună zi din viața mea. 

-Dumnezeule.- A spus tatăl meu, și am auzit cum mama mea l-a făcut să tacă. 

-Tată.- A spus sora mea cu o voce, care o dădea de gol că avea să plângă. -Doamne, serios?

Râzând, am scos inelul din buzunar. Am luat mâna ei stângă de la gura ei, și am sărutat partea de sus al mâini ei, iar apoi mi-am ridicat privirea, întâlnind-ul pe al ei. Mâna ei tremura la fel de tare ca și a mea iar ochii ei erau plini cu lacrimi. N-am putut să mă mișc sau să vorbesc pentru un oment. Am înghețat pentru o secundă. Iar apoi mi-am găsit vocea. -Avery Morganstern, ai putea să mă faci cel mai fericit om de pe lume devenind soția mea? 

-Da.- A spus ea, dânddin cap și îaninte să pot pune inelul pe degetul ei, s-a aruncat în față punând-și brațele în jurul meu, iar eu m-am dat mai în spate, punându-mi brațele în jurul ei, dar mi-am pierdut echilibrul și am căzut în fund cu ea peste mine, capul ei îngropat în cămașa mea. Cineva în cameră a început să strige și să aplaude. Am  putut să o aud pe mama mea plângând.

M-am aplecat să-i ating obrazul. 

-Dulceață.- Vocea mea tremura dar nu-mmi păsa. 

-Mă vei lăsa să pun inelul acesta pe tine?- Avery a început să râde, pe jumătate sughițând în timp ce s-a dat la o parte, ștergându-și obrazul cu palma. 

-Da. Scuze- Mi-a dat mâna stângă. Am început să râd. Da, privirea mea a început să se încețoșeze. Am pus inelul pe degetul ei. Era perfect. Mi-a atins obrazul când s-a aplecat încât fruntea ei era lipită de a mea. -Te iubesc Cam. Te iubesc nespus de mult.- Ochii mei s-au închis și am strâns-o tare. Era atât de aproape încât îi puteam simții inima bătând. 

Așteptarea pentru Avery a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea iar acum,aveam tot restul vieții noastre să o petrecem împreună.